Singur la izolare, cu pisica Mojito

Sunt singur „izolat” cu pisica, whatever, singur. Sunt de foarte mult timp singur și nu este ușor. Sunt prieten cu ea, cu singurătatea, dar și cu pisica Mojito. Au fost farse de-a lungul timpului care m-au făcut să cred că nu sunt, dar sunt. Dacă stau bine să mă gândesc este mult mai bine așa decât cu cineva care să-ți cenzureze mintea, starea naturală pe care o ai atunci când nu te supui unui șablon comportamental, atunci când trebuie să ai grijă ce faci sau ce scrii.

Dap! E bine.

Păi dă-o dracu` de treabă, ori scriem ori nu mai scriem. – Hai bă să scriem că o viață avem. Toate vin și pleacă, trec, dar blogul rămâne că d-aia plătesc hosting (that`s a joke).

Nu am mai scris nimic pe aici din 2 octombrie 2017. Nu că nu aș mai fi avut timp, și asta, dar nu am avut starea sau liniștea necesară să aștern câteva cuvinte. Parcă am avut mintea blocată sau ceva.

Lăsând toate astea la o parte, pentru cei ce se întreabă dacă sunt bine, sunt. Stau la izolare exact așa cum spun ăștia și mă feresc de corona.

Între timp m-am însurat, așa ca să știți. Nu știu de ce am făcut-o pentru că acum e plecată într-o lume a ei, pe la Lehliu Gară. Așa înțelege ea căsătoria, dar să trecem și peste asta. Nu mă afectează pentru că știu că nu mă iubește, a fost doar așa o chestie că „la un moment dat trebuie s-o faci și p-asta”. Eu nu caut așa ceva. În fine.

Pentru cine mă cunoaște suficient de bine să știți că nu stau degeaba, între timp am mai scris și pe celălat blog pe care sunt cât de cât la zi. Izolarea mă afecteză numai în weekend pentru că în timpul săptămânii merg la muncă, ca de obicei. Starea de urgență m-a afectat foarte puțin din punctul acesta de vedere.

Bun! Trebuie să trag un fum. Revin cu un nou articol cât de curând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Antispam *